Mersul ei e sincer, tandru, tremurat,
tot ce vezi în ochii ei e-adevărat.
Pare ireal, trupu-i de Gerberă;
fascinat afirmi în șoaptă -ce himeră!
Ochii ei sunt oaze, locuri de-adăpost,
tot ce o compune are sens și rost;
cât e ea de blândă, dulce și fragilă!
Cum să n-o iubești temeinic?! – gingașă copilă!
O aduni acum din colțuri, o studiezi atent:
părul ei e negru și impertinent;
e feroce, iute, sub fața blajină,
nu încape îndoială – e felină!
…
Cine este oare ea ce mă privește?
Mintea mea s-o afle, tot nu reușește.
Ea nu e-un cuvânt, ci idei o mie:
himeră, copilă, felină, femeie.
— Rachela