ca o ploaie rece și neașteptată,
ca un explorator cu inima însetată,
ca cel mai înalt vârf de munte încă neajuns,
așa e ea, cu ochii plini de dor și de sclipiri, cu aripi de curaj și visuri de copil.
pe scurt:
ea e când te uiți direct la soare și în loc să te doară ochii, te umpli de lumină.
— Rachela
Și acum? Eu ce sa fac!? Tu știi ca nu ma descurc bine cu managementul emoțiilor, iar tu ai produs o grămadă. Niciodată nu am primit un dar atât de pătrunzător. Aș vrea să-ți mulțumesc prin cuvinte dar știu că nu ar fi de ajuns. Ești o sclipire Rachel! Și bineînțeles că mă bucur iar ca “te-am găsit”. Îți mulțumesc și Dumnezeul nostru să-ți fie tot!
-cu toată recunoștință, ENTP-ul tău