Dezechilibre

Dezechilibre. Peste tot. Oamenii se calcă în picioare pe ei înșiși.

Oamenii de o bunătate și onestitate ireproșabilă azi dezvăluie petele negre pe care până acum le țineau ascunse. Cei mai lași oameni pe care i-ai cunoscut de-a lungul vieții tale, azi își dau viața pentru cauze nobile și luptă pentru adevăr și dreptate cu orice preț. Oamenii plini de cruzime și egoism acum împart bomboane copiilor săraci. Infractorii își pun singuri cătușele pe mâini, nebunii din spitale încep să judece, și până și preaocupații oameni de afaceri ai secolului 21, azi se îndrăgostesc.

Plouă invers. Toată lumea e în apogeul propriei crize existențiale și toți fug de colo colo fără direcție. E un peisaj înfiorător și fascinant. Totul se destramă și curge în viteză spre un mare final apocaliptic.
Peisajul dezechilibrat îmi trezește o vagă amintire din copilărie, un spectacol de circ. Zâmbesc și plâng. Ce ființă înfiorătoare – omul.

— Rachela

img_8316

2 thoughts on “Dezechilibre”

  1. Rachela,
    Reading your blog brought tears to Tata rabbi’s eyes but I found my voice for you in Mihai Eminescu’s poem

    Şi dacă…

    Şi dacă ramuri bat în geam
    Şi se cutremur plopii,
    E ca în minte să te am
    Şi-ncet să te apropii.

    Şi dacă stele bat în lac
    Adâncu-i luminându-l,
    E ca durerea mea s-o-mpac
    Înseninându-mi gândul.

    Şi dacă norii deşi se duc
    De iese-n luciu luna,
    E ca aminte să-mi aduc
    De tine-ntotdeauna.

    cu drag,
    rabi morganescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *