Dans cu prezentul

Prospețimea copleșitoare de nouă zi învăluie camera. Muzica din fundal rezonează în adins cu stările interioare. Se ridică o atmosferă de dans irezistibilă. Port șosete dar mă prefac că sunt desculță. S-ar zice că dansez singură, dar nu-i adevărat, dansez cu proiecția muzicii, cu o entitate enigmatică care pare să simtă cu mine. Afară e răcoare, dar în cameră alunecă un aer comod și cald. Mă simt bine. Nu știam cum se numește starea asta de bine, de emoții calde, simple și proaspete. Am stat să mă gândesc și cred că e pur și simplu trăirea prezentului. Nu am mai încercat-o până acum. E adevărat ce spun ceilalți; prezentul trebuie trăit ca să rămână în urma lui un trecut semnificativ. Dacă ne vedem de prezent, trecutul o să capete nuanțe calde și arome dulci, iar viitorul o să fie o irezistibilă aventură.

Muzica s-a oprit acum. Experiența trăirii prezentului mi s-a imprimat în inimă și în subconștient. Ea este acum nimic mai mult decât un gust care mi-a rămas pe cerul gurii; nimic mai mult decât o aromă a trecutului. Dar vă promit, e dulce și caldă.

— Rachela

image

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *