Din zorii inimii

Diminețile au felul lor de a-și face simțită prezența în suflete. Eu cel puțin simt când e noapte și când e dimineață la mine-n lăuntru.
Dimineața asta se adâncește în mine; nu știu de ce. O simt în oase și în bătăile inimii. Miroase a suflete proaspete și inimi blânde. Trupurile se umplu de lumină astă-dimineață.
Cât de plini de întuneric am fi fără lumina vindecătoare a zilei. Cât de negri și goi am fi cu toții. Ce caldă e lumina, ce pură e și ce puțin o merită întunericul din noi.
Miroase a oameni îndrăgostiți în dimineața asta. Fiecare de altcineva, sau unul de celălalt. Numai eu îndrăgostită de lumină. Ce pace, ce gust inedit, ce farmec.

\Analizând proiecția luminii de pe geamul din sala 73, de dimineață, la ora 9:27\

—Rachela

image

One thought on “Din zorii inimii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *