do(a)r(e)

N-am spus la nimeni
cât de sincer mă doare.

Le-am spus că nu le spun.
că fie și dacă le-aș spune,
ei nu simt cât de sincer simt eu.

Au implorat să le spun,
m-au silit să mă expun.

N-am vrut să le zic.
Nu și nu.

Ei vor sentimente ieftine
ce se vând ușor și sigur.
Nesătuii. Nefericiții.

Eu nu simt în părți, nu-mi puteți porționa ideile.
Eu zbor prelung și neîntrerupt
fără să exist – existența înseamnă moarte.

Cuvintele mele, ca și mine, nu există pentru cei ce nu cunosc veșnicia.

/

Iată, curg verbele din mine, și nimeni nu le simte, nu se-apleacă să le pipăie.

N-am să spun la nimeni cât de sincer mă doare.
Îmi mângâi ideile care sângerează.

Plecați de la mine toți cei care vreți logos fără substanță.

Să nu mă mai căutați deloc.
Plec în căutare de om.

— Rachela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *