simetria – imn

Există un fel de pace în simetria lucrurilor. Într-un glob perfect sferic, o umbră perfect paralelă cu sursa ei, o curbură imaculată sau un spațiu absolut egal între două obiecte. Ceva în legătură cu simetria mă mișcă, mă caută, mă umple.
Așa ceva nu se poate explica. Nu fiindcă nu poate fi descris, ci fiindcă e imposibil de înțeles decât dacă e experimentată în profunzime emoția acestui concept.

E o liniște asurzitoare, o concretizare a sensului într-o linie perfect dreaptă. E ca și cum geometria cântă un imn care invocă sfințenie. Da, există ceva pur în simetric; ceva sfânt în geometria formelor.
E ceva de nepătruns, ceva care nu poate fi atins de imperfecțiunea noastră asimetrică, ceva perpendicular cu eternitatea – o frântură din perfecțiunea lui Dumnezeu.

— Rachela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *