sferturi imprecise și întâlnirea cu celălalt

// am găsit chestia asta pe care am scris-o anul trecut prin vară.
.
.
.

Uneori mă simt ca o grămadă nesortată de dorințe imprecise.

La nivel macro, lucrurile au sens, dar în mine e o zonă de gri existențial. Știu unde mă îndrept și ce caut, știu unde trebuie să ajung la final de zi. Am chiar claritate legat de ore, dar mă pierd în fragmente, în profunzimi de sferturi de secundă și nu mai pot ieși.
Tânjesc după contemplare adâncă și gânduri complete, dar totul se dizolvă, se disociază, se amestecă…și nu mai știu mâna de cap sau bătăile inimii de bătaia vântului.
Sunt imprecizie de sus până jos. Nu știu ce vreau, nu pot să gândesc cu claritate legat de nimic.
Jumătăți de idei și colțuri de păreri mi se învârt în cercuri veșnice în cap și nu se duc nicăieri. Nu le pot cuprinde sau distinge. 

Apoi parcă e mai bine. Când ies din sfert. Când vorbesc cu cineva…
Ideile întregi ale altora mă ajută să lipesc din bucăți. Formulările prin cuvânt ale interiorității altcuiva îmi dau iar contur.

Îmi place nespus singură, dar cât de sănătos, cât de altfel de a fi, cât de neînțeles de măreață e întâlnirea cu celălalt.

Împărtășirea cu celălalt m-a salvat de atâtea ori de mine.

— Rachela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *