poemul firului de păr

viguros și etern,
mă căptușește într-un soi de poveste moale și tainică.

e cenușa nestinsă
a unui vis mistuitor ce îmbracă sacul de oase numit omul care sunt.

eroic de negru,
cade pe gât și pe spate ca o metaforă fluidă.

miroase a Chopin și dor;
și din izvorul acesta nesecat de negru, se va naște lumină.

— Rachela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *