infinitiv

verbul „a fi” e creion ascuțit,
cu el mă hașurez ca să trăiesc;

constat că-mi ajunge un verb să exist,
substantivul, de azi mi-e facultativ.

iubesc „a fi”-ul prin care sunt,
nu doar lut, ci fapt și esență;

dar, mai presus de uimirea că sunt,
mă copleșește o taină anume:

„a fi” e doar infinitivul
pe care-l conjug ca să aflu uimită că “ești”.

— Rachela

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *