fără titlu

fie-vă milă 
de un om 
care nu mai știe să scrie.

nu mă mai ascultă cuvintele.
eu nu mai știu cum 
să le ascult pe ele.

m-am înstrăinat de propriile emoții
și nu le mai înțeleg, 
nu le mai văd, nu le mai știu.

le caut cu foame și disperare, 
în pagini albe, 
în oamenii din jur, 
în verdele dealurilor,
în propriile palme și în orice lucru sau loc 
care-mi aducea odată vreo simțire.

și nu-s.

încerc să îmi confecționez imitații, 
să găsesc substituenți. 
să-mi fabric singură cumva, ceva, orice,
care să stârnească în mine vreo urmă de simț.

nu mai simt natural, intens, neîntrerupt.
simt stângaci, aleatoriu 
și lipsit de plinătate.

am încercat așa de mult să nu mă mai las pradă emoțiilor,
încât le-am omorât de tot.
erau locul meu familiar unde știam cine sunt,
originea oricărei creații care ieșea din mine, 
începutul meu.

fie-vă milă de un om
care nu mai are casă.


11.01.2019

— Rachela

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *