Despre umbre și sine

Astăzi e simplu. Astăzi e foarte simplu. Astăzi nu supraanalizez nimic. Astăzi mă uit.

Mă întâlnesc cu umbra mea pe peretele din stânga și o salut politicos. Ea nu mă cunoaște, ea pur și simplu este. eu nu o cunosc, doar o privesc. Suntem două entități diferite care semănăm. Ne aprobăm una pe alta neintenționat dar distanța dintre mine și perete ne face doi străini.

Văd cum lumina lămpii se joacă cu destinul, căci în valoarea luminii, sinele meu se împarte în două:
eu, cea care se vede, un soi de amestec de apă și încă o mână de lucruri; palpabil. Și o pată gri închis care seamănă cu mine, dar care nu poate fi cuprinsă, înțeleasă.
Lumina dă totul pe față.

Astăzi mi-a amintit cine sunt. O bucată de plastilină cu intenții bune. Iar pata gri închis de pe perete e tot ce e rău în mine.
Înainte sa aprind lampa, eu și pata gri eram un amestec omogen, iar acum suntem două lumi diferite. Lumina pune în valoare adevărul. Eu nu sunt umbra mea și ea nu e cine sunt eu.

Am zâmbit în șoaptă. Până și cei mai negri oameni strălucesc la lumină. Fiindcă la lumină răul din noi ne părăsește, și măcar pentru o clipă, suntem buni. Acum știu că lumina nu ne aparține. Fiindcă lumina e adevăr, iar Adevărul ne e Creator.

Astăzi e lumină. Astăzi e simplu.

 

— Rachela

1488308432504

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *