Blog

nelămurire

De ce te găsesc în mine,
în străfundul unui gând netermimat,
în geneza universului sufletului meu
ca și cum ești deja acolo, așteptându-mă să mă nasc din ideile tale?

De ce îmi răscolești ființa-ntreagă?
Cum poate-un simplu nume să fabrice atâta nemaipomenită amețeală și poem?
Mă las pradă acestui val al emoției, chiar și dacă-ai să mă alungi, cum o și faci.
Căci ce e viața dacă nu cunoști ce-nseamnă a simți atâta dureros extaz?

— Rachela

Caeli

Sunt fundamental singură.
Căutată ca idee și respinsă ca fapt.

Mic visător claustrofob.
Resemnat, pustiu, singular.

Aerul vostru îngust vă face fericiți.
Genialilor! Nesuferiților!

Lăsați-mă să vă respir aerul teluric, m-am plictisit de stele.

 

— Rachela

Tăcere

Tăcerea Ta mă lasă perplexă;

E plină de sens și-atât de complexă.

Te-aud cum creezi universu-n tăcere,

Te-aud cum strigi printre șoaptele mele.

Căci liniștea Ta e-apogeul vorbirii

Și cântecul Tău e tăcerea uimirii.

Când taci, Te aud cum vorbești prin tăcere…

Ești vocea tainelor inimii mele.

 

— Rachela